Up. Where we belong
Cînd am auzit prima dată coloana sonoră de la Up, m-am minunat că în 2009 se mai face muzică de acest fel; că se mai cîntă şi la clarinet, flaut, vioară, trompetă, nu doar la laptop; că mai există melodie, nu doar drum’n'bass. Autorul soundtrack-ului, compozitorul Michael Giacchino, a scris muzica din serialele Lost şi Alias, dar şi din animaţii precum Ratatouille, Monsters Inc şi Incredibles. Tot Giacchino a făcut şi muzica multor jocuri video – printre ele Medal of Honor – Allied Assault (cu acţiunea plasată în cel de-al Doilea Război Mondial), joc care m-a făcut să pierd multe nopţi prin 2002-2003 (şi a cărui coloană sonoră mă impresionează și azi, amintindu-mi de filmele clasice de război).
Uite așa ajungem iar la război. La războiul pe care Up l-a pierdut, fiindcă, deși a luat două Oscaruri (pentru Cel mai bun film de animaţie - în regia lui Pete Docter, care a scris scenariul lui WALL-E – , şi pentru Cea mai bună coloană sonoră), a trecut aproape neobservat la o ceremonie aflată sub semnul eternei conflagrații dintre sexe (regizorii-femei luptă cu regizorii-bărbați, plus conflictul aparent dintre foștii soți Cameron și Bigelow, totul pe fundalul perpetuei gîlcevi a americanilor cu restul lumii).
Ce se întîmplă în The Hurt Locker pare ceva specific american; ce se întîmplă în Up, ni se întîmplă tuturor: avem toţi copii, bunici, familii şi căţei tembeli; sîntem toţi purtaţi de valurile vieţii. Avem vise multe, unele chiar se împlinesc, altele, eventual cele mai importante, rămîn doar vise. Asta nu înseamnă că viaţa ne e mai puţin plină – de fapt, cred că suma eşecurilor şi a reuşitelor fac ca o viaţă să fie cu adevărat completă.
PS Acest post poate fi citit și în Comunitatea Gândul.
There are 2 Comments to "Up. Where we belong"
Ai dreptate – muzica din Up e foarte frumoasa. Filmul in sine este foarte frumos – nu stiu ce il diferentiaza de altele. Poate place pentru ca este foarte inocent. Si nu pare inocent doar pentru ca vorbim de desene animate, ci pentru ca asa e cosnstruit: sa povesteasca despre cele mai obisnuite intamplari din viata oricui – cu joaca, dragoste, copii… Sigur, totul e obisnuit pana la aventura! Prin asta nu trece oricine… Poate inocenta e data si de baloane… Te fac sa te gandesti la copilarie, nu?
Interesant blogul tau! Am citit si dintre post-urile mai vechi
Up e într-adevăr o bijuterie. E în topul 5 personal (Cars, Over the Hedge, Hoodwinked, Ratatouille). Se simte stilul lui Pete Docter, care arată destul de freaky, dar e un tip extrem de sensibil. Filmele pentru copii (sic!) sînt refugiul meu, fiindcă vorbesc deschis despre loialitate, prietenie, toleranță, iubire necondiționată.
Mulțumesc pentru mesaj! Iar laudele îmi plac la nebunie, te rog să nu te oprești!